1 Iunie a fost ziua noastra a copiilor, ma refer desigur si la noi toti care chiar daca nu mai aratam fizic ca niste copii, tot ne simtim asa. Pot spune ca atat cat a fost lumina pe cer , nu am putut simti aceasta zi, nimic nu mi-a inspirat ca aceasta banala zi ar insemna ceva. Seara in schimb , cu totul alta poveste, in loc sa vad la televizor un film de animatie pentru copii sau ceva semnificativ , am observat campania de strangere de fonduri a Unicef prezentata “zana” Romaniei.
Cu strangerea de fonduri pentru copii eu sunt perfect de acord, chiar am si donat aseara, dar nu am putut privi acea emisiune. Nu inteleg cum se poate face o trecere atat de usoara de la : uuuu, priviti ce desene minunate facute de acesti copilasi draguti…… si te-a parasit tatal tau dupa ce a murit mama ta , vai ce trist…….. si aici piticii (a.k.a copiii) fac diverse animalute din plastilina ……. dragi telespectatori, aceasta familie a trecut prin o drama teribila, donati, donati, donati….
Plus ca am fost scarbit de pleiada de politicieni veniti in campanie “sa dea o mana de ajutor”. Sincer mi se face scarba de ei si cred ca din cei care au fost acolo “vedete” doar foarte putini au venit pentru copii, restul au venit fix pentru PUBLICITATE.
Per total o idee buna, un prezentator prost, un format ciudat, multa lume, putin suflet.
Sper ca nu v-am plictisit prea tare.
